1 Cu privire la amoniți: „Așa vorbește Domnul : «Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are moștenitori? Atunci de ce a luat Moleh în stăpânire Gadul, iar poporul lui îi locuiește cetățile?
2 De aceea, vin zile, zice Domnul , când voi suna strigătul de război împotriva Rabei amoniților; ea va ajunge un morman de ruine și satelor dimprejurul ei li se vor da foc. Atunci Israel îi va izgoni din țară pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.
3 Gemi, Heșbonule, căci Ai este distrus! Strigați, fiice ale Rabei! Încingeți-vă cu saci și bociți; alergați încoace și încolo de-a lungul zidurilor, căci Moleh se duce în captivitate, împreună cu preoții și conducătorii lui!
4 De ce te mândrești cu văile tale, cu văile tale care se revarsă de-atâta belșug? O, fiică rătăcită, tu te încrezi în bogățiile tale și zici: ‘Cine va veni împotriva mea?’
5 Iată, voi aduce împotriva ta groază din partea tuturor celor din jurul tău, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor. Fiecare dintre voi va fi izgonit și nimeni nu-i va strânge pe fugari.
6 Dar după aceea, îi voi aduce înapoi pe captivii amoniților, zice Domnul.»“