2 vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii oștiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat și s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe fața pământului.
3 În toate locurile unde îi voi izgoni, toți cei ce vor supraviețui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.“
4 „Spune-le că așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăși?
5 De ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie și refuză să se întoarcă?
6 Am ascultat cu atenție, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui și nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.
7 Până și barza își cunoaște timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul și cocoruliau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaște porunca Domnului.
8 Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?