1 O! de mi-ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! Aș plânge zi și noapte zdrobirea fiicei poporului meu.
2 O, dacă aș avea în pustie un han de călători, l-aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el, căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.“
3 „Au limba întinsă ca un arc ca să arunce minciuna și nu prin adevărsunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în nici unul din frații voștri, căci orice frate este un înșelătorși orice prieten umblă cu bârfe.