2 O, dacă aș avea în pustie un han de călători, l-aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el, căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.“
3 „Au limba întinsă ca un arc ca să arunce minciuna și nu prin adevărsunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în nici unul din frații voștri, căci orice frate este un înșelătorși orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul. Își deprind limba la vorbe mincinoase și se obosesc să facă rău.
6 Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei. De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“
7 „De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor: «Îi voi topi și îi voi încerca, căci ce altceva aș putea face cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rostește înșelăciunea. Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii, îi întind curse.