11 Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului și poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului , la Mițpa.
12 După aceea, Iefta a trimis niște soli la regele amoniților ca să-i spună: – Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13 Regele amoniților le-a răspuns solilor lui Iefta: – Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică!
14 Iefta a trimis din nou soli regelui amoniților
15 ca să-i spună: – Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara amoniților
16 pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliții au mers prin pustie până la Marea Roșie și apoi și-au continuat drumul până la Kadeș.
17 Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin țara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.