1 Israeliții juraseră la Mițpa: „Nici unul din noi să nu-și dea fata de soție beniamiților!“
2 După toate acestea, poporul s-a dus la Betel și a rămas acolo, în prezența Domnului , până seara. Și-au ridicat glasul, s-au jelit
3 și au zis: „ Doamne , Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat așa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?“
4 A doua zi poporul s-a sculat devreme, a zidit acolo un altar și a adus arderi de tot și jertfe de pace.
5 Apoi israeliții au zis: „Care dintre semințiile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea Domnului?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu va veni înaintea Domnului la Mițpa, să fie pedepsit cu moartea.
6 Israeliților le părea rău de cei din poporul lor și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel!
7 Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soții, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soții pe fetele noastre?“
8 Apoi au zis: „Este vreuna dintre semințiile lui Israel care nu a venit înaintea Domnului, la Mițpa?“ Li s-a spus că în tabără, la adunare, nu venise nici un bărbat din Iabeșul Ghiladului.
9 Au adunat poporul și iată că acolo nu era nici un bărbat dintre locuitorii Iabeșului din Ghilad.
10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici, poruncindu-le: „Duceți-vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabeșul Ghiladului, cu tot cu femei și copii!
11 Iată ce trebuie să faceți: să nimiciți toți bărbații și toate femeile care nu sunt fecioare!“
12 Au găsit printre locuitorii din Iabeșul Ghiladului patru sute de fete fecioare și le-au adus în tabără la Șilo, în țara Canaan.
13 Toată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiților care se aflau la stânca Rimon și să le vestească pacea.
14 În acea vreme, beniamiții s-au întors și li s-au dat de soții dintre acelea care au fost lăsate în viață – dintre femeile din Iabeșul Ghiladului. Totuși nu erau destule pentru ei.
15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în semințiile lui Israel.
16 Atunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soții, căci beniamitele au fost nimicite?“
17 Au mai zis: „Supraviețuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmași, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel!
18 Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fiicele noastre, căci toți israeliții au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“
19 După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Șehem și la sud de Lebona!“
20 Apoi le-au poruncit beniamiților și le-au zis: „Duceți-vă și stați la pândă în vii!
21 Urmăriți ce se întâmplă și când le veți vedea pe fetele din Șilo că vor ieși să danseze, să ieșiți din vii și să vă răpiți fiecare câte o soție dintre fetele din Șilo. Apoi să vă duceți în teritoriul lui Beniamin.
22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Dați-ni-le nouă, căci în luptă n-am reușit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!»“
23 Beniamiții au făcut întocmai: și-au luat soții după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat și s-au întors la moștenirea lor; au zidit din nou cetăți și au locuit în ele.
24 Tot atunci, israeliții au plecat de acolo, fiecare la seminția și la clanul lui. Și astfel, fiecare om s-a dus la proprietatea lui.
25 În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce i se părea că este drept.