1 Iată care sunt neamurile pe care le-a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe israeliți, pe aceia care nu luaseră parte la războaiele din Canaan.
2 El a lăsat acele neamuri, doar pentru că dorea să-i învețe arta războiului pe cei din generațiile următoare ale israeliților, care n-o cunoscuseră dinainte.
3 Așadar neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau în regiunea muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.
4 Ele au fost folosite pentru a-i pune la încercare pe israeliți, căci Domnul voia să vadă dacă vor păzi poruncile pe care le-a încredințat strămoșilor lor prin Moise.
5 Și astfel israeliții au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți.
6 Au luat pe fetele lor de soții, au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit zeilor lor.
7 Israeliții au făcut ce este rău în ochii Domnului. L-au uitat pe Domnul , Dumnezeul lor, și au slujit baalilor și așerelor de tot felul.
8 Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului Israel și El i-a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharayim. Israeliții i-au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani.
9 Atunci israeliții au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un salvator, care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10 Duhul Domnului a fost peste el și el a judecat Israelul. A pornit la război și Domnul l-a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim.
11 Astfel, în țară a fost pace timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12 Israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului și de aceea Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor.
13 El i-a chemat pe amoniți și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L-a învins pe Israel și a ocupat Cetatea Palmierilor.
14 Astfel, israeliții i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.
15 Israeliții au strigat din nou către Domnul și Domnul le-a ridicat un alt salvator: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Israeliții au trimis tributul prin el, lui Eglon, regele Moabului.
16 Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot și a fixat-o sub haină pe coapsa dreaptă.
17 Apoi a sosit cu tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras.
18 După ce a înmânat tributul, i-a trimis înapoi pe oamenii care-l aduseseră.
19 După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră care erau aproape de Ghilgal și i-a zis lui Eglon: – Majestate, am un mesaj numai pentru tine! – Tăcere, a zis regele. Și toți cei ce stăteau în jurul lui au plecat.
20 Ehud s-a apropiat de el; acesta stătea singur în odaia de vară de pe acoperiș. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s-a ridicat de pe scaun.
21 Ehud și-a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i-a înfipt-o în burtă.
22 Lama a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei, astfel încât nu i-a mai scos sabia din burtă, iar măruntaiele i-au ieșit afară.
23 Ehud a ieșit prin verandă, a închis după el ușile odăii de pe acoperiș și le-a încuiat.
24 După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui, s-au uitat și au observat că ușile odăii de pe acoperiș erau închise. Ei și-au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele în odaia de vară!“
25 Și s-au tot învârtit prin preajmă până ce și-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii, au luat cheia, au deschis și l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.
26 În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira.
27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliții au coborât și ei împreună cu el de pe munte, acesta stând în fruntea lor.
28 El le-a zis: „Urmați-mă, căci Domnul i-a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei l-au urmat, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n-au lăsat pe nimeni să treacă.
29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și puternici. Nici un om nu a scăpat.
30 În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel și astfel în țară a fost pace timp de optzeci de ani.
31 După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l-a eliberat astfel pe Israel.