1 Efraimiții s-au strâns laolaltă, au trecut în Țafon și i-au zis lui Iefta: – De ce te-ai dus să lupți împotriva amoniților și nu ne-ai chemat și pe noi ca să mergem cu tine? Pentru asta vom da foc casei tale și te vom arde și pe tine!
2 Iefta le-a răspuns: – Eu și poporul meu am avut o mare ceartă cu amoniții și când v-am chemat nu mi-ați venit în ajutor.
3 Când am văzut că nu mă ajutați, mi-am pus viața în joc și am pornit împotriva amoniților, iar Domnul i-a dat în mâna mea. De ce veniți astăzi să vă luptați cu mine?
4 Iefta i-a strâns pe toți ghiladiții și s-a luptat cu cei din Efraim. Ghiladiții i-au ucis pe efraimiți pentru că aceștia îi batjocoreau zicând: „Voi, ghiladiții, sunteți niște fugari ai lui Efraim; Ghiladul aparține lui Efraim și lui Manase!“
5 Ghiladiții au cucerit și vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul din fugarii efraimiți voia să treacă, ghiladiții îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega,
6 îl puneau să zică „Șibolet“; el însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înșfăcau și îl omorau la vadurile Iordanului. Așa au pierit în vremea aceea patruzeci și două de mii de efraimiți.
7 Iefta a judecat Israelul timp de șase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit și a fost îngropat într-una din cetățile Ghiladului.