1 În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminția lui Dan își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-și însușiseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel.
2 Daniții au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceți-vă și iscodiți țara!“ Aceștia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo.
3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul tânărului levit și s-au dus într-acolo. Ei i-au zis: – Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?
4 El le-a răspuns: – Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot!
5 Ei i-au zis: – Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!
6 Preotul le-a răspuns: – Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului!
7 Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.