5 Ei i-au zis: – Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!
6 Preotul le-a răspuns: – Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului!
7 Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.
8 Când s-au întors la rudele lor din Țora și Eștaol, aceștia i-au întrebat: – Ce veste ne aduceți?
9 Ei le-au răspuns: – Haideți să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ținutul și este foarte bun! Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți-vă și puneți stăpânire pe ținut!
10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Ținutul este întins și încăpător și Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!
11 Șase sute de oameni din clanul daniților, înzestrați cu arme de război, au pornit din Țora și din Eștaol.