21 I-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.
22 În timp ce se veseleau ei, niște oameni nelegiuiți dintre locuitorii cetății, au început să roiască în jurul casei, bătând la ușă. L-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, și i-au zis: – Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el ca să-l cunoaștem!
23 Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le-a răspuns: – Fraților, vă rog, nu fiți așa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârșiți o asemenea faptă rușinoasă!
24 Am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiți-le și faceți-le ce vă va plăcea, dar nu săvârșiți un lucru așa de rușinos cu acest om!
25 Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul și-a înșfăcat țiitoarea și le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece.
26 La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă.
27 Dimineața, stăpânul ei s-a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Atunci a dat de țiitoarea sa care era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag.