23 Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le-a răspuns: – Fraților, vă rog, nu fiți așa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârșiți o asemenea faptă rușinoasă!
24 Am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiți-le și faceți-le ce vă va plăcea, dar nu săvârșiți un lucru așa de rușinos cu acest om!
25 Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul și-a înșfăcat țiitoarea și le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece.
26 La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă.
27 Dimineața, stăpânul ei s-a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Atunci a dat de țiitoarea sa care era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag.
28 El i-a zis: „Ridică-te și hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat către casă.
29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și-a apucat țiitoarea și a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis prin toată regiunea lui Israel.