32 Beniamiții ziceau: „Iată-i învinși dinaintea noastră ca și mai înainte!“ Dar israeliții ziceau: „Să fugim și să-i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“
33 Israeliții au fugit fiecare de pe pozițiile lor și s-au regrupat la Baal-Tamar, iar israeliții care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, la apus de Ghiva.
34 Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă și beniamiții nici nu-și închipuiau că va veni asupra lor un asemenea dezastru.
35 Domnul i-a nimicit pe beniamiți dinaintea lui Israel și astfel israeliții au ucis în acea zi douăzeci și cinci de mii o sută de beniamiți.
36 Beniamiții au înțeles că au fost înfrânți. Atunci când israeliții s-au lăsat urmăriți de beniamiți, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puși la pândă în apropierea Ghivei.
37 Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s-au năpustit asupra ei și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.
38 Semnalul pe care israeliții îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalțe în cetate un nor mare de fum.