38 Semnalul pe care israeliții îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalțe în cetate un nor mare de fum.
39 Doar atunci bărbații lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă. Beniamiții începuseră să lovească și pentru că numărul celor uciși era aproape de treizeci de oameni, ei își ziceau: „Cu siguranță că sunt nimiciți dinaintea noastră ca în prima luptă!“
40 Când coloana de fum a început să se înalțe din cetate, beniamiții au privit înapoi și au observat-o cum se ridica din întreaga cetate înspre ceruri.
41 Atunci israeliții s-au întors în luptă. Când au văzut dezastrul care-i aștepta, beniamiții s-au îngrozit.
42 Au fugit dinaintea israeliților spre drumul care duce în pustie, dar nu au putut scăpa de luptă; israeliții care ieșeau din cetate i-au ucis chiar acolo.
43 I-au înconjurat pe beniamiți, i-au urmărit fără încetare și i-au nimicit până în fața Ghivei, spre răsărit.
44 Optsprezece mii de beniamiți au fost uciși, toți aceștia fiind luptători viteji.