17 Au mai zis: „Supraviețuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmași, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel!
18 Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fiicele noastre, căci toți israeliții au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“
19 După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Șehem și la sud de Lebona!“
20 Apoi le-au poruncit beniamiților și le-au zis: „Duceți-vă și stați la pândă în vii!
21 Urmăriți ce se întâmplă și când le veți vedea pe fetele din Șilo că vor ieși să danseze, să ieșiți din vii și să vă răpiți fiecare câte o soție dintre fetele din Șilo. Apoi să vă duceți în teritoriul lui Beniamin.
22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Dați-ni-le nouă, căci în luptă n-am reușit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!»“
23 Beniamiții au făcut întocmai: și-au luat soții după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat și s-au întors la moștenirea lor; au zidit din nou cetăți și au locuit în ele.