26 Apoi mâna și-a întins-o spre țăruș, și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul, l-a zdrobit și i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut și s-a ghemuit, la picioarele ei s-a plecat adânc, a căzut și s-a ghemuit; în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28 Pe fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita și bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29 Prințesele ei înțelepte îi răspund și ea își răspunde singură:
30 «Oare nu își caută și își împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată, câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»
31 Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“ Apoi în țară a fost pace timp de patruzeci de ani.