18 După aceea le-a zis lui Zebah și Țalmuna: – Cum erau bărbații pe care i-ați ucis la Tabor? Ei i-au răspuns: – Erau ca tine! Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege!
19 El le-a zis: – Erau frații mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-ați fi lăsat în viață, nu v-aș ucide acum!
20 Și i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut: – Omoară-i! Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil.
21 Atunci Zebah și Țalmuna i-au zis: – De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui! Ghedeon s-a sculat și i-a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele care erau la gâtul cămilelor lor.
22 Bărbații lui Israel i-au zis lui Ghedeon: – Domnește tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiților! Domnește tu, fiul tău și nepotul tău!
23 Ghedeon le-a răspuns: – Nu eu voi domni peste voi și nici urmașul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!
24 Ghedeon le-a mai zis: – Doresc însă să vă cer ceva: dați-mi fiecare câte un cercel din prada voastră! Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.