20 Și i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut: – Omoară-i! Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil.
21 Atunci Zebah și Țalmuna i-au zis: – De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui! Ghedeon s-a sculat și i-a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele care erau la gâtul cămilelor lor.
22 Bărbații lui Israel i-au zis lui Ghedeon: – Domnește tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiților! Domnește tu, fiul tău și nepotul tău!
23 Ghedeon le-a răspuns: – Nu eu voi domni peste voi și nici urmașul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!
24 Ghedeon le-a mai zis: – Doresc însă să vă cer ceva: dați-mi fiecare câte un cercel din prada voastră! Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.
25 – Ți-i vom da! i-au răspuns ei. Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă.
26 Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.