15 În zilele acelea, Petru s’a sculat în mijlocul fraților, – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci, – și a zis:
16 „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17 El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe.
18 Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, și i s’au vărsat toate măruntaiele.
19 Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sîngelui.» –
20 În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: «Locuința lui să rămînă pustie, și nimeni să nu locuiască în ea!» Și: «Slujba lui s’o ia altul!»
21 Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,