Faptele Apostolilor 3 VDC

1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

2 Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă“, ca să ceară de milă dela cei ce intrau în Templu.

3 Omul acesta, cînd a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

4 Petru, ca și Ioan, s’a uitat țintă la el, și a zis: „Uită-te la noi!“

5 Și el se uita la ei cu luare aminte, și aștepta să capete ceva dela ei.

6 Atunci Petru i-a zis: „Argint și aur, n’am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!“

7 L-a apucat de mîna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s’au întărit tălpile și glesnele;

8 dintr’o săritură a fost în picioare, și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, și lăudînd pe Dumnezeu.

9 Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu.

10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, și s’au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.

11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.

12 Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și a zis norodului:„Bărbați Israeliți, pentruce vă mirați de lucrul acesta? Dece vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mîna lui Pilat; și v’ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

14 Voi v’ați lepădat de Cel Sfînt și Neprihănit, și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș.

15 Ați omorît pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi sîntem martori ai Lui.

16 Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții.

17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai marii voștri.

18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

19 Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,

20 și să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

21 pe care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime.

22 În adevăr, Moise a zis părinților noștri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune.

23 Și oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvîrșire din mijlocul norodului.“

24 Deasemenea toți proorocii, dela Samuel și ceilalți, cari au urmat după el, și au vorbit, au vestit zilele acestea.

25 Voi sînteți fiii proorocilor și ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, cînd a zis lui Avraam: „Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînța ta.“

26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimes mai întîi vouă, ca să vă binecuvînteze, întorcînd pe fiecare din voi dela fărădelegile sale.“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28