1 Festus, cînd a venit în ținutul său, după trei zile s’a suit dela Cezarea în Ierusalim.
2 Preoții cei mai de seamă și fruntașii Iudeilor i-au adus plîngere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință,
3 și i-au cerut, ca un hatîr pentru ei, să trimeată să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, și că el însuș are să plece în curînd acolo.
5 „Deci“, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pîrască.“
6 Festus n’a zăbovit între ei decît opt sau zece zile; apoi s’a coborît la Cezarea.A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător, și a poruncit să fie adus Pavel.
7 Cînd a sosit Pavel, Iudeii, cari veniseră dela Ierusalim, l-au înconjurat, și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe cari nu le puteau dovedi.
8 Pavel a început să se apere, și a zis: „N’am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.“
9 Festus, care voia să capete bunăvoința Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?“
10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine.
11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături dela moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de cari mă pîrăsc ei, nimeni n’are dreptul să mă dea în mînile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.“
12 Atunci Festus, după ce s’a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.“
13 După cîteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.
14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un om,
15 împotriva căruia, cînd eram eu în Ierusalim, mi s’au plîns preoții cei mai de seamă și bătrînii Iudeilor, și i-au cerut osîndirea.
16 Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pîrît să fi fost pus față cu pîrîșii lui, și să fi avut putința să se apere de lucrurile de cari este pîrît.
17 Ei au venit deci aici; și, fără întîrziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, și am poruncit să aducă pe omul acesta.
18 Pîrîșii, cînd s’au înfățișat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le închipuiam eu.
19 Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit, și despre care Pavel spunea că este viu.
20 Fiindcă nu știam ce hotărîre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, și am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“
22 Agripa a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.“ „Mîne“, a răspuns Festus, „îl vei auzi.“
23 A doua zi, deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală, și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24 Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, și voi toți cari sînteți de față cu noi; uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim și aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.
25 Fiindcă am înțeles că n’a făcut nimic vrednic de moarte, și fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimet.
26 Eu n’am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca,după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27 Căci mi se pare fără noimă să trimet pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pîrît.“