10 După ce au trecut de straja întîia și a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, și ea li s’a deschis singură; au ieșit, și au trecut într’o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.
11 Cînd și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, și m’a scăpat din mîna lui Irod și dela tot ce aștepta poporul Iudeu.“
12 După ce și-a dat bine seama de cele întîmplate, s’a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă, și se rugau.
13 A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
14 A cunoscut glasul lui Petru: și de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții.
15 „Ești nebună!“ i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.“
16 Petru însă bătea mereu. Au deschis, și au rămas încremeniți cînd l-au văzut.