6 În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mîni cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă.
7 Și iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanțurile i-au căzut jos de pe mîni.
8 Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, și leagă-ți încălțămintele.“ Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, și vino după mine.“
9 Petru a ieșit afară, și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10 După ce au trecut de straja întîia și a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, și ea li s’a deschis singură; au ieșit, și au trecut într’o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.
11 Cînd și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, și m’a scăpat din mîna lui Irod și dela tot ce aștepta poporul Iudeu.“
12 După ce și-a dat bine seama de cele întîmplate, s’a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă, și se rugau.