11 La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul, și au zis în limba licaoneană: „Zeii s’au pogorît la noi în chip omenesc.“
12 Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mînuia cuvîntul.
13 Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților, și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14 Apostolii Barnaba și Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, și au strigat:
15 „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi sîntem oameni de aceeaș fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți dela aceste lucruri deșerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul și marea, și tot ce este în ele.
16 El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
17 măcar că, drept vorbind, nu s’a lăsat fără mărturie, întrucît v’a făcut bine, v’a trimes ploi din cer, și timpuri roditoare, v’a dat hrană din belșug, și v’a umplut inimile de bucurie.“