24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița din lăuntru, și le-a băgat picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau.
26 Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, așa că s’au clătinat temeliile temniței. Îndată, s’au deschis toate ușile, și s’au deslegat legăturile fiecăruia.
27 Temnicerul s’a deșteptat; și, cînd a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci nici un rău, căci toți sîntem aici.“
29 Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, și, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila;
30 i-a scos afară, și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?“