32 Și i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît și tuturor celor din casa lui.
33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, și a fost botezat îndată, el și toți ai lui.
34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, și s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35 Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Grecește: lictori.), să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.“
36 Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară, și duceți-vă în pace.“
37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor, fără să fim judecați, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“
38 Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani.