16 Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17 Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, și a chemat pe presbiterii Bisericii.
18 Cînd au venit la el, le-a zis:„Știți cum m’am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.
19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, și în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20 Știți că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m’am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case,
21 și să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos.
22 Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întîmpla acolo.