7 În ziua dintîi a săptămînii, eram adunați la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, și și-a lungit vorbirea pînă la miezul nopții.
8 În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini.
9 Și un tînăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, și a fost ridicat mort.
10 Dar Pavel s’a pogorît, s’a repezit spre el, l-a luat în brațe, și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.“
11 După ce s’a suit iarăș, a frînt pînea, a cinat, și a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.
12 Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.
13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.