34 Dar unii strigau într’un fel, alții într’alt fel prin mulțime; fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie.
35 Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
36 căci mulțimea norodului se ținea după el, și striga: „La moarte cu el!“
37 Tocmai cînd era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Știi grecește?
38 Nu cumva ești Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, și a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“
39 „Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“
40 După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, și a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: