17 Și mi s’a întîmplat că, după ce m’am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într’o răpire sufletească;
18 și am văzut pe Domnul care-mi zicea: «Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“
19 Și am zis: «Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine:
20 și că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlați, și păzeam hainele celor ce-l omorau.“
21 Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“
22 Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“
23 Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și asvîrleau cu țărînă în văduh.