24 Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.“
25 „Nu sînt nebun, prea alesule Festus,“ a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite.
26 Împăratul știe aceste lucruri, și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s’au petrecut într’un colț!
27 Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? … Știu că crezi.“
28 Și Agripa a zis lui Pavel: „Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!“
29 „Fie curînd, fie tîrziu“, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți ceice mă ascultă astă zi, să fiți așa cum sînt eu, afară de lanțurile acestea.“
30 Împăratul, dregătorul, Berenice, și toți cei ce ședeau împreună cu ei, s’au sculat.