29 De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, și doreau să se facă ziuă.
30 Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, și slobozeau luntrea în mare, supt cuvînt că ar vrea să arunce ancorele în spre partea dinainte a corăbiei,
31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămînea în corabie, nu puteți fi scăpați.“
32 Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii, și au lăsat-o să cadă jos.
33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănînce, și a zis: „Astăzi sînt patrusprezece zile, decînd stați mereu de veghe, și n’ați luat nimic de mîncare în gură.
34 Deaceea vă rog să mîncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; și nu vi se va pierde nici un păr din cap.“
35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a mulțămit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt-o, și a început să mănînce.