37 În corabie eram de toți: două sute șaptezeci și șase de suflete.
38 După ce s’au săturat, au ușurat corabia, aruncînd grîul în mare.
39 Cînd s’a făcut ziuă, n’au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într’acolo, dacă va fi cu putință.
40 Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în acelaș timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s’au îndreptat spre mal.
41 Dar au dat peste o limbă de pămînt, unde s’a înfipt corabia; și partea dinainte a corăbiei s’a împlîntat și stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
42 Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot.
43 Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit dela gîndul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă, și să iasă cei dintîi la pămînt;