16 Cînd am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s’a îngăduit să rămînă într’un loc deosebit cu un ostaș care-l păzea.
17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; și, cînd s’au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, și de acolo am fost dat în mînile Romanilor.
18 Dupăce m’au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentrucă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
19 Dar Iudeii s’au împotrivit, și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu.
20 De aceea, v’am chemat să vă văd, și să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.“
21 Ei i-au răspuns: „Noi n’am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, și n’a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă știm că partida aceasta pretutindeni stîrnește împotrivire.“