10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, și s’au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.
11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
12 Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și a zis norodului:„Bărbați Israeliți, pentruce vă mirați de lucrul acesta? Dece vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mîna lui Pilat; și v’ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14 Voi v’ați lepădat de Cel Sfînt și Neprihănit, și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș.
15 Ați omorît pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi sîntem martori ai Lui.
16 Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții.