1 După două zile era praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug, și să-L omoare.
2 Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.“
3 Pe cînd ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
4 Unora dintre ei le-a fost necaz, și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
5 Mirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Grecește: dinari.), și să se dea săracilor.“ Și le era foarte necaz pe femeia aceea.
6 Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace; de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine;
7 căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și le puteți face bine oricînd voiți: dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
9 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.
11 Cînd au auzit ei lucrul acesta, s’au bucurat, și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mînile lor.
12 În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănînci Paștele?“
13 El a trimes pe doi din ucenicii Săi, și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întîlniți un om ducînd un ulcior cu apă: mergeți după el.
14 Unde va intra el, spuneți stăpînului casei: „Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?»
15 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.“
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit Paștele.
17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18 Pe cînd ședeau la masă și mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.“
19 Ei au început să se întristeze, și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?“
20 „Este unul din cei doisprezece,“ le-a răspuns El; „și anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
21 Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“
22 Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; și, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și le-a dat, zicînd: „Luați, mîncați, acesta este trupul Meu.“
23 Apoi a luat un pahar, și, dupăce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, și au băut toți din el.
24 Și le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“
26 Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieșit în muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: «Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.»
28 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
29 Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.“
30 Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
31 Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Și toți ceilalți au spus acelaș lucru.
32 S’au dus apoi într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici pînă Mă voi ruga.“
33 A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să Se spăimînte și să Se mîhnească foarte tare.
34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați!“
35 Apoi a mers puțin mai înainte, S’a aruncat la pămînt, și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.
36 El zicea: „Ava, adică: Tată, – Ție toate lucrurile Îți sînt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuș, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.“
37 Și a venit la ucenici, pe cari i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n’ai fost în stare să veghezi?
38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.“
39 S’a dus iarăș, și S’a rugat, zicînd aceleași cuvinte.
40 Apoi S’a întors din nou și i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă.
41 În sfîrșit, a venit a treia oară, și le-a zis: „Dormiți de acum, și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoșilor.
42 Sculați-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!“
43 Și îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimeși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrîni.
44 Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeți și să-L duceți supt pază.“
45 Cînd a venit Iuda, s’a apropiat îndată de Isus, și I-a zis: „Învățătorule!“ Și L-a sărutat mult.
46 Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, și L-au prins.
47 Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea.
48 Isus a luat cuvîntul, și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți.
49 În toate zilele am fost la voi, și învățam pe oameni în Templu, și nu M’ați prins. Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.“
50 Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
51 După El mergea un tînăr, care n’avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;
52 dar el și-a lăsat învelitoarea, și a fugit în pielea goală.
53 Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s’au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrînii și cărturarii.
54 Petru L-a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a șezut jos împreună cu aprozii, și se încălzea la para focului.
55 Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.
56 Pentrucă mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57 Unii s’au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, și au zis:
58 „Noi L-am auzit zicînd: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omenești.“
59 Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60 Atunci marele preot s’a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?“
61 Isus tăcea, și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăș, și I-a zis: „Ești Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?“
62 „Da, sînt,“ i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii și venind pe norii cerului.“
63 Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
64 Ați auzit hula. Ce vi se pare?“ Toți L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
65 Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii, și să-I zică: „Proorocește!“ Iar aprozii L-au primit în palme.
66 Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
67 Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s’a uitat țintă la el, și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!“
68 El s’a lepădat, și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.“ Apoi a ieșit în pridvor. Și a cîntat cocoșul.
69 Cînd l-a văzut slujnica, a început iarăș să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.“
70 Și el s’a lepădat din nou. După puțină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăș lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia; căci ești Galilean, și graiul tău seamănă cu al lor.“
71 Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiți!“
72 Îndată a cîntat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Și gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.