1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată.
2 Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3 Și Isus a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, și stai la mijloc!“
4 Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viața cuiva sau s’o pierzi?“ Dar ei tăceau.
5 Atunci, rotindu-Și privirile cu mînie peste ei, și mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ți mîna!“ El a întins-o, și mîna i s’a făcut sănătoasă.
6 Fariseii au ieșit afară, și s’au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă.
7 Isus S’a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulțime de oameni din Galileia; și o mare mulțime de oameni din Iudea,
8 din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, și dimprejurul Tirului și Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El.
9 Isus a poruncit ucenicilor să-I țină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.
10 Căci El vindeca pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
11 Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu.“
12 Dar El le poruncea îndată cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut.
13 În urmă, Isus S’a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, și ei au venit la El.
14 A rînduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, și să-i trimeată să propovăduiască.
15 Le-a dat și putere să vindece boalele și să scoată dracii.
16 Iată cei doisprezece, pe cari i-a rînduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tîlmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului;“
18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul,
19 și Iuda Iscarioteanul, care L-a și vîndut.
20 Au venit în casă, și s’a adunat din nou norodul, așa că nu puteau nici măcar să prînzească.
21 Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: „Și-a ieșit din minți.“
22 Și cărturarii, cari se pogorîseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpînit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.“
23 Isus i-a chemat la El, și le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?
24 Dacă o împărăție este desbinată împotriva ei însăș, împărăția aceea nu poate dăinui.
25 Și dacă o casă este desbinată împotriva ei însăș, casa aceea nu poate dăinui.
26 Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuș, este desbinat, și nu poate dăinui, ci s’a isprăvit cu el.
27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare și să-i jăfuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întîi pe omul acela tare; numai atunci îi va jăfui casa.
28 Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta;
29 dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat vecinic.“
30 Aceasta, pentrucă ei ziceau: „Are un duh necurat.“
31 Atunci au venit mama și frații Lui, și, stînd afară, au trimes să-L cheme.
32 Mulțimea ședea în jurul Lui, cînd I-au spus: „Iată că mama Ta și frații Tăi sînt afară și Te caută.“
33 El a răspuns: „Cine este mama Mea, și frații Mei?“
34 Apoi, aruncîndu-Și privirile peste cei ce ședeau împrejurul Lui: „Iată,“ a zis El, „mama Mea și frații Mei!
35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.“