1 El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.“
2 După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S’a schimbat la față înaintea lor.
3 Hainele Lui s’au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pămînt n’o poate da.
4 Ilie li s’a arătat împreună cu Moise, și sta de vorbă cu Isus.
5 Petru a luat cuvîntul, și a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, și una pentru Ilie.“
6 Căci nu știa ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
7 A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; și din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați!“
8 Îndată, ucenicii s’au uitat împrejur, și n’au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
9 Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morți.
10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta, și se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morți,
11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?“
12 El le-a răspuns: „Ilie va veni întîi; și va așeza din nou toate lucrurile; tot așa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult și să fie defăimat.
13 Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, și ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“
14 Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor și pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, și a alergat la El să I se închine.
16 El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebați cu ei?“
17 Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n’au putut.“
19 „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.“
20 L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, și se svîrcolea făcînd spumă la gură.
21 Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine așa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.
22 „Și de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.“
23 Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poți!» … Toate lucrurile sînt cu putință celui ce crede!“
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“
25 Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta, și să nu mai intri în el.“
26 Și duhul a ieșit, țipînd și scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: „A murit!“
27 Dar Isus l-a apucat de mînă, și l-a ridicat. Și el s’a sculat în picioare.
28 Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?“
29 „Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieși decît prin rugăciune și post.“
30 Au plecat de acolo, și au trecut prin Galilea. Isus nu voia să știe nimeni că trece.
31 Căci învăța pe ucenicii Săi, și zicea: „Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.“
32 Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, și se temeau să-L întrebe.
33 Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?“
34 Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să știe cine este cel mai mare.
35 Atunci Isus a șezut jos, a chemat pe cei doisprezece, și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor!“
36 Și a luat un copilaș, și l-a așezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în brațe, și le-a zis:
37 „Oricine primește pe unul din acești copilași, în Numele Meu, Mă primește pe Mine; și oricine Mă primește pe Mine, nu Mă primește pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“
38 Ioan I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțînd draci în Numele Tău; și l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.“
39 „Nu-l opriți“, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, și să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
41 Și oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteți ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.
42 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.
43 Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață, decît să ai două mîni, și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
44 unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.
45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decît să ai două picioare, și să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.
47 Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei,
48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
49 Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, și orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde puterea de a săra, cu ce îi veți da înapoi puterea aceasta? Să aveți sare în voi înșivă, și să trăiți în pace unii cu alții.“