3 Au venit la el niște oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși.
4 Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus, și, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
5 Cînd le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sînt iertate!“
6 Unii din cărturari, cari erau de față, se gîndeau în inimile lor:
7 „Cum vorbește omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?“
8 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gîndeau astfel în ei, și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gînduri în inimile voastre?
9 Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îți sînt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ți patul, și umblă?“