17 Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n’au putut.“
19 „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.“
20 L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, și se svîrcolea făcînd spumă la gură.
21 Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine așa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.
22 „Și de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.“
23 Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poți!» … Toate lucrurile sînt cu putință celui ce crede!“