26 Iată că sînt trei sute de ani de cînd locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile cari sînt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-ați luat în tot timpul acesta?
27 Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.“
28 Împăratul fiilor lui Amon n’a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.
29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe în Galaad; și din Mițpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30 Iefta a făcut o juruință Domnului, și a zis: „Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon,
31 ori cine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, și-l voi aduce ca ardere de tot.“
32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mînile lui.