1 Îngerul Domnului S’a suit din Ghilgal la Bochim, și a zis: „Eu v’am scos din Egipt, și v’am adus în țara pe care am jurat părinților voștri că v’o voi da. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legămîntul Meu cu voi;
2 și voi să nu încheiați legămînt cu locuitorii din țara aceasta, ci să le surpați altarele.» Dar voi n’ați ascultat de glasul Meu. Pentruce ați făcut lucrul acesta?
3 Am zis atunci: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste, și dumnezeii lor vă vor fi o cursă.“
4 După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul și a plîns.
5 Au pus locului aceluia numele Bochim; și au adus jertfe Domnului acolo.
6 Iosua a dat drumul poporului, și copiii lui Israel au plecat fiecare în moștenirea lui, ca să ia țara în stăpînire.
7 Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieții lui Iosua, și în tot timpul vieții bătrînilor cari au trăit după Iosua și cari văzuseră toate lucrurile mari, pe cari le făcuse Domnul pentru Israel.
8 Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani.
9 L-au îngropat în ținutul pe care-l avea de moștenire, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaș.
10 Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinții lui, și s’a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.
11 Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului, și au slujit Baalilor.
12 Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, care-i scosese din țara Egiptului, și au mers după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor cari-i înconjurau; s’au închinat înaintea lor, și au mîniat pe Domnul.
13 Au părăsit pe Domnul, și au slujit lui Baal și Astarteelor.
14 Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i-a dat în mînile unor prădători cari i-au prădat, i-a vîndut în mînile vrăjmașilor lor dejurîmprejur, și nu s’au mai putut împotrivi vrăjmașilor lor.
15 Ori unde mergeau, mîna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul, și cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel într’o mare strîmtorare.
16 Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mîna celor ce-i prădau.
17 Dar ei n’au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alți dumnezei și s’au închinat înaintea lor. În curînd s’au abătut dela calea pe care o urmaseră părinții lor, și n’au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei.
18 Cînd le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul, și-i izbăvea din mîna vrăjmașilor lor în tot timpul vieții judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinurile scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau și-i chinuiau.
19 Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinții lor, ducîndu-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împetrire.
20 Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, și a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legămîntul Meu pe care-l poruncisem părinților lor, și fiindcă n’au ascultat de glasul Meu,
21 nu voi mai izgoni dinaintea lor niciunul din neamurile pe cari le-a lăsat Iosua cînd a murit.
22 Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la încercare, ca să știu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinții lor.“
23 Și Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe cari nu le dăduse în mînile lui Iosua, și nu S’a grăbit să le isgonească.