1 În ziua aceea, Debora a cîntat această cîntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
2 „Niște căpetenii s’au pus în fruntea poporului în Israel,Și poporul s’a arătat gata de luptă:Binecuvîntați pe Domnul!
3 Ascultați, împărați!Luați aminte, domnitori!Voi cînta, da, voi cînta Domnului,Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
4 Doamne, cînd ai ieșit din Seir,Cînd ai plecat din cîmpiile Edomului,Pămîntul s’a cutremurat, cerurile au picurat,Și norii au turnat ape cu găleata;
5 Munții s’au clătinat înaintea Domnului,Sinaiul acela s’a clătinatDomnului, Dumnezeului lui Israel“.
6 „Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite,Și călătorii apucau pe căi strîmbe.
7 Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,Pînă cînd m’am sculat eu, Debora,Pînă cînd m’am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
8 El își alesese noi dumnezei:Atunci războiul era la porți;Dar nu vedeai nici scut, nici sulițăLa patruzeci de mii în Israel.
9 Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,Spre aceia din popor cari s’au arătat gata să lupte.Binecuvîntați pe Domnul!
10 Voi, cari călăriți pe măgărițe albe,Voi, cari ședeți pe covoare,Și voi, cari umblați pe drum, – cîntați!
11 Arcașii, din mijlocul adăpătoarelor,Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,Binefacerile cîrmuirii Sale în Israel.Atunci poporul Domnului s’a pogorît la porți:
12 Trezește-te, trezește-te, Debora!Trezeste-te, trezește-te și zi o cîntare!Scoală-te, Barac,Și adu-ți robii de război,Fiul lui Abinoam!
13 Atunci o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici,Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.
14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.După tine a mers Beniamin în oștirea ta.Din Machir au venit căpeteniile,Și din Zabulon cîrmuitorii.
15 Mai marii lui Isahar au fost cu Debora,Și Isahar a venit după Barac,A fost trimes pe urma lui în vale.La pîraiele lui Ruben,Au fost mari hotărîri!
16 Pentruce ai rămas în mijlocul staulelorSă asculți behăitul turmelor? La pîraiele lui RubenMari au fost sfaturile!
17 Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința.Pentruce a stat Dan pe corăbii?Așer a stat pe malul mării,Și s’a odihnit în limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea,Și Neftali la fel, pe înălțimile din cîmpie.
19 Împărații au venit, s’au luptat;Atunci au luptat împărații Canaanului,La Tanaac, la apele Meghido;N’au luat nicio pradă, nici argint.
20 Din ceruri se luptau,De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21 Pîrîul Chison i-a luat,Pîrîul din vremile străvechi, pîrîul Chison!Suflete, calcă-’n picioare pe viteji!
22 Atunci copitele cailor au răsunatDe goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23 Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,Blestemați, blestemați pe locuitorii lui;Căci n’au venit în ajutorul Domnului,În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji“.
24 Binecuvîntată să fie între femei Iael,Nevasta lui Heber, Chenitul!Binecuvîntată să fie ea între femeile cari locuiesc în corturi!
25 El a cerut apă, și ea i-a a dat lapte;În pahar împărătesc i-a adus unt.
26 Cu o mînă a luat țărușul,Și cu dreapta ciocanul lucrătorilor,A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,I-a sfărîmat și străpuns tîmpla.
27 El s’a ghemuit: a căzut și s’a culcat la picioarele ei;S’a ghemuit și a căzut la picioarele ei;Acolo unde s’a ghemuit, acolo a căzut fără viață.
28 Pe fereastră, prin zăbrele,Se uită mama lui Sisera, și strigă:„Pentruce zăbovește carul lui să vină?Pentruce vin carăle lui așa de încet?“
29 Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund,Și ea își răspunde singură:
30 „Negreșit, au găsit pradă! Și-o împărțesc:O fată, două fete de fiecare om;Pradă de haine văpsite pentru Sisera;Pradă de haine văpsite cusute la gherghef,Două haine văpsite și cusute la gherghef,De pus pe grumazul biruitorului!“
31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!Dar cei ce-L iubesc sînt ca soarele, cînd se arată în puterea lui“.Țara a avut odihnă patruzeci de ani.