1 Bărbații lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?“ Și au avut o mare ceartă cu el.
2 Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim de cît culesul întregei vii a lui Abiezer?“
3 În mînile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?“ Dupăce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.
4 Ghedeon a ajuns la Iordan, și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni cari erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș.
5 El a zis celor din Sucot: „Dați, vă rog, cîteva pîni poporului care mă însoțește, căci sînt obosiți, și sînt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.“
6 Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mîna lui Zebah și Țalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oștirii tale?“
7 Și Ghedeon a zis: „Ei bine! dupăce Domnul va da în mînile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie și cu mărăcini.“
8 De acolo s’a suit la Penuel, și a făcut celor din Penuel aceeaș rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.
9 Și a zis și celor din Penuel: „Cînd mă voi întoarce în pace, voi dărîma turnul acesta.“
10 Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți ceice mai rămăseseră din toată oștirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni cari scoteau sabia, fuseseră uciși.
11 Ghedeon s’a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și de Iogbeha, și a bătut oștirea care se credea la adăpost.
12 Zebah și Țalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împărați ai Madianului: Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea.
13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s’a întors dela luptă prin suișul Heres.
14 A prins dintre cei din Sucot un tînăr pe care l-a întrebat, și care i-a dat în scris numele căpeteniilor și bătrînilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați.
15 Apoi a venit la cei din Sucot, și a zis: „Iată pe Zebah și Țalmuna, pentru cari m’ați batjocorit, zicînd: «Oare mîna lui Zebah și Țalmuna este în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oamenilor tăi obosiți?“
16 Și a luat pe bătrînii cetății, și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini.
17 A dărîmat și turnul din Penuel, și a ucis pe oamenii cetății.
18 El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: „Cum erau oamenii pe cari i-ați ucis la Tabor?“ Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de împărat.“
19 El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v’aș ucide.“
20 Și a zis lui Ieter, întîiul lui născut: „Scoală-te, și ucide-i!“ Dar tînărul nu și-a scos sabia, pentrucă-i era teamă, căci era încă un copil.
21 Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și ucide-ne! Căci cum e omul așa e și puterea lui.“ Și Ghedeon s’a sculat, și a ucis pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele dela gîtul cămilelor lor.
22 Bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu, și fiul tău, și fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.“
23 Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.“
24 Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe cari le-ați luat ca pradă.“ – Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliți. –
25 Ei au zis: „Ți le vom da cu plăcere.“ Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe cari le prădase.
26 Greutatea verigilor de aur pe cari le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur, și hainele de purpură, pe cari le purtau împărații Madianului, și afară de lănțișoarele dela gîtul cămilelor lor.
27 Ghedeon a făcut din ele un efod, și l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; și a fost o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui.
28 Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel, și n’a mai ridicat capul. Și țara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieții lui Ghedeon.
29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s’a întors, și a locuit în casa lui.
30 Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din el, căci a avut mai multe neveste.
31 Țiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.
32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrîneță fericită; și a fost îngropat în mormîntul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
33 După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăș să curvească cu Baalii și au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.
34 Copiii lui Israel nu și-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mîna tuturor vrăjmașilor cari-i înconjurau.
35 Și n’au ținut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.