1 Bărbații lui Efraim s’au strîns, au pornit spre miază noapte, și au zis lui Iefta: „Pentruce te-ai dus să bați pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat și pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ți dăm foc casei și să te ardem împreună cu ea.“
2 Iefta le-a răspuns: „Eu și poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; și cînd v’am chemat, nu m’ați scăpat din mînile lor.
3 Văzînd că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viața în joc, și am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat în mînile mele. Pentruce vă suiți dar azi împotriva mea ca să-mi faceți război?“
4 Iefta a strîns pe toți bărbații Galaadului, și a început lupta cu Efraim. Bărbații Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiții ziceau: „Sînteți niște fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!“
5 Galaadiții au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Și cînd unul din fugarii lui Efraim, zicea: „Lasă-mă să trec!“ bărbații Galaadului îl întrebau: „Ești Efraimit?“ Dacă răspundea: „Nu,“
6 atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Șibolet.“ Și el zicea: „Sibolet“, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbații Galaadului îl apucau, și-l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci și două de mii de bărbați din Efraim.
7 Iefta a fost judecător în Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, și a fost îngropat într’una din cetățile Galaadului.