14 Și ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Și el s’a trezit din somn, și a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot.
15 Ea i-a zis: „Cum poți spune: «Te iubesc!» cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ți-ai bătut joc de mine, și nu mi-ai spus de unde-ți vine puterea ta cea mare.“
16 Fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s’a umplut de o neliniște de moarte,
17 și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis: „Briciul n’a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m’ar părăsi, aș slăbi, și aș fi ca orice alt om“.
18 Dalila, văzînd că își deschisese toată inima față de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, și a pus să le spună: „Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui“. Și domnitorii Filistenilor s’au suit la ea, și au adus argintul în mîni.
19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și chemînd un om, a ras cele șapte suvițe de pe capul lui Samson, și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea.
20 Atunci ea a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Și el s’a trezit din somn, și a zis: „Voi face ca și mai înainte, și mă voi scutura“. Nu știa că Domnul Se depărtase de el.