23 Au strigat după fiii lui Dan, cari s’au întors și au zis lui Mica: „Ce ai, și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?“
24 El a răspuns: „Dumnezeii mei, pe cari mi-i făcusem, mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteți dar să-mi spuneți: «Ce ai?“
25 Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ți auzim glasul; căci altfel niște oameni amărîți se vor arunca asupra voastră, și te vei perde și pe tine și pe cei din casa ta.“
26 Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sînt mai tari decît el, s’a întors și a venit acasă.
27 Au ridicat dar ce făcuse Mica, și au luat pe preotul care era în slujba lui, și s’au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul săbiei, și au ars cetatea.
28 Nimeni n’a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, și locuitorii ei n’aveau nicio legătură cu alți oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, și au locuit în ea;
29 au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.