3 Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s’au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?“
4 El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, și eu îi sînt preot.“
5 Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.“
6 Și preotul le-a răspuns: „Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este subt privirea Domnului.“
7 Cei cinci oameni au plecat, și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniți, și n’aveau nici o legătură cu alți oameni.
8 S’au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: „Ce veste ne aduceți?“
9 „Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut țara, și iată că era foarte bună. Ce! Stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpînire pe țara aceasta.