22 Pe cînd se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă, și au zis bătrînului, stăpînul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.“
23 Stăpînul casei a ieșit la ei, și le-a zis: „Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvîrșiți mișelia aceasta.“
24 Iată că am o fată fecioară, și omul acesta are o țiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiți-le, și faceți-le ce vă va plăcea. Dar nu săvîrșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită“.
25 Oamenii aceia n’au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat țiitoarea, și le-a adus-o afară. Ei s’au împreunat cu ea, și și-au bătut joc de ea toată noaptea pînă dimineața: și i-au dat drumul cînd se lumina de ziuă.
26 Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, și a rămas acolo pînă la ziuă.
27 Și dimineața, bărbatul ei s’a sculat, a deschis ușa casei, și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mînile pe prag.
28 El i-a zis: „Scoală-te, și haidem să mergem!“ Ea n’a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, și a plecat acasă.