2 Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mînile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, și să zică: «Mîna mea m’a izbăvit».
3 Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: «Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de muntele Gaaladului“. Douăzeci și două de mii de oameni din popor s’au întors, și au mai rămas zece mii.
4 Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă, și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine», va merge cu tine; și acela despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine», nu va merge cu tine“.
5 Ghedeon a pogorît poporul la apă, și Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor limpăi apă cu limba, cum limpăește cînele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi“.
6 Ceice au limpăit apa, ducînd-o la gură cu mîna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celalt a îngenunchiat ca să bea.
7 Și Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni cari au limpăit, vă voi mîntui, și voi da pe Madian în mînile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă.
8 Au luat merindele poporului și trîmbițele lui. Apoi Ghedeon a trimes pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.